Cum sa traiesti o viata cu sens, cu intentie.

        Putini sunt oamenii care chiar cred ca valorile materiale: banii, casele, masinile sau hainele de firma ii vor face fericiti. Chiar si cei mai saraci care ar avea nevoie de un acoperis deasupra capului sau haine mai groase iarna, chiar si ei stiu ca sanatatea e mult mai importanta, sau ca fara familie si prieteni toti bani din lume  nu i-ar face fericiti. Si atunci:
Ce te face fericit? Ce conteaza pentru tine? Ce e important? Si dupa ce incerci sa raspunzi la aceste intrebari vine intrebarea " Si ce faci pentru a le obtine?"
    Cred ca general valabil ca pentru toti pe primul loc ar fi sanatatea si apoi cred ca vin Relatiile: familia, prieteni. Apoi lucrurile devin personale, pentru fiecare e diferit.  Cred ca pentru mine urmeaza dezvoltarea personala si nu ma refer la cariera ( desi si ea ar intra aici) ma refer la hobbiuri, timp pentru  mine.  Si apoi ar veni si Contributia mea la societate, in lume.  Sentimentul ca sunt valoroasa pentru lume, ca las ceva in urma mea, ca ajut, ca sunt de ajutor altor oameni si societatii in general.  Si cred ca acesta din urma ar trebui sa fie si sensul vietii noastre. Cred ca de aici izvoraste fericirea pe care multi incearca sa o gasesasc in lucururi  sau in alte relatii. Cred ca sentimenul ca suntem valorosi pentru alti, ca am contribuit cu ceva, ne aduce implinirea si fericirea.
       Acum ca stiu care imi sunt valorile, ce pretuiesc mai mult in viata, ma uit sa vad cu ce imi ocup eu timpul zi de zi. Se pare ca majoritetea e consumat la lucru, pentru obinerea unui venit ( necesar dar totusi neimportant) apoi tot timpul pierdut prin magazine, la cumparaturi, pe youtube, pe instagram ..... se aduna ore... care ar trebui sa le indrept spre ceea ce conteaza cu adevarat,  sa petrec timp de calitate cu familia, sa fac ceva exercitii pentru sanatate, sa imi urmez hobbiurile, gen acesta de a scrie si in acelasi timp de a contribui cu ceva. Vezi una e sa sti ce vrei, ce conteaza si alta sa si faci ceva in acest sens, si uite aici am ajuns.  Vreau sa traiesc cu intentie, adica tot ce fac este indreptat spre valorile si credintele mele, spre ceea ce are sens in viata mea.    In fiecare seara vreau sa bifez lista cu :- m- am jucat cu copii macar trei jocuri, - am petrecut timp cu sotul, - am citit sau am scris ceva azi, - am meditat, m- am rugat sau am scrij in jurnal  de recunoastinta,  - am facut exercitii sau plimbari, - mi- am luat vitaminele, suplimentele, - am mancat doar cand trebuie si ce trebuie ..
        Asta ar fi lista mea de prioritati zilnice. Cu siguranta se va schimba si modifica dar trebuie sa renunt la a lasa timpul sa treaca facand lucuri nesemnificative gen scolling down Facebook sau Instagram mai mult de 5 minute pe zi,  stautul pe site-uri cu haine, pantofi, decoratiuni etc, de care nici macar nu am nevoie, plimbatul prin magazine doarsa vad " ce mai au nou" sau " ce mai e la reducere".

                                                   Xoxo

Stil de viata minimalist

    De mai bine de 6 ani incerc sa ajung la ceea ce as numi " stil de viata minimalist". Marturisesc ca nu sunt  nici pe departe aproape de destinatie dar nici nu imi fac griji ca pe mine ma intereseaza mai mult calatoria decat destinatia, cred ca efortul de aa ajunge acolo... este bine veni.  Inainte a desira povestea mea trebuie sa precizez ce inseaman pentru mine minimalismul si de unde ma inspir. Cea mai mare inspiratie a venit de oa discutiile Ted de pe youtube cu cei doi care au creat si blogul " the minimalist"  dar si din miscarile mai noi gen " zero wast " cu Bea Jonson, sau low impact living cu Immy de la Sustainably Vegan sau Shelbizleee., sunt doar cativa...   

        Nu stiu daca este o definitie general valabila a stilului de viata minimalist dar in mare cred ca se refera la a trai cu un  minim de lucruri. Pentru fiecare minimul acesta e diferit si daca iti este de folos sau consideri ceva frumos poti sa il pastrezi dar daca nu iti aduce valoare vietii tale poti renunta la el.  Poate te intrebi de ce ai face asta? De ce ai renunta de buna voie la lucruri bune, unele chiar noi?  Pentru ca pentru mine mai nou multe lucruri= mult stres cu aranjatul, organizatul, curatatul... si devine obositor vizual sa vezi mormane de haine in dulap, de reviste pe noptiera, de oale si farfurii.....etc.  Minimalist e si cel care isi are toate lucrurile intr-un rucsac si se muta tot la 4 luni in alta tara dar si Joshua Becher tata a 2 copii care locuieste in suburbiile unui mare oras, intr- o casa tipica americana ( mut mai mare ca astea de la noi, in general). Fiecare isi defineste necesarul de lucruri care vorba lui Marie Condo " sparck joy" adica iti aduc fericire. ( vezi si documentarul Netflix " Curatienie cu Marie Condo). Concluzionand definitia mea pentru stilul de viata minimalist a4 fi sa te inconjori de lucrui care iti sunt de folos si iti aduc fericire. 20 de prosoape nu cred ca imi aduc fericire si nici 30 de carti in biblioteca pe care am zis ca le citesc si nu le- am citit si nici macar stiva de conserve din camara, in caz ca vine inzapezirea sau apocalipsa.?..
       Povestea mea  cu minimalismul incepe acum mai bine de 6 ani cand in asteptarea primului copil am inceput sa fac ordine prin casa sa fac loc pentru cele necesare bebelusului. Am inceput cu hainele si saci intregi au mers la donatii ( unele au fost " salvate" de mama si depozitate la ea.... pentru " nu se stie cand va veni la moda" " nu se stie cand iti va trebui").  De atunci am inceput  sa arunc lucrurile cand sunt singura, gen " pe furis".... Apoi au urmat lenjeriile de pat, prosoape, oale, hartii.... Am crezut ca am acoperit toate domeniile si selarele posibile, chiar si seltarul cu pungi a fost eliminat ( a ramas o ounga sau doua ca doar trebuie sa traim, nu).  A trecut apoi mai bine de doi ani in care am incercet sa consum din colectiile pe care le aveam, am ajuns la un singur parfum, colectia de farduri am micsorat-o cadorisind pe toata lumea cu ele, un singur gen de dus, o singura crema... etc... Si apoi a trebuit sa ne mutam... ca deja eram 3. Eram destul de incantat de situatie, consideram ca suntem bine, era un apartament cu 2 camere, dupapurile nici macar nu erau doldora de lucruri si nici rafturile din baie... si totusi..... A venit ziua mutarii si am inceput sa bagam in saci uriasi toate lucrurile. E adevarat ca se adunasera ceva haine si pentru bebe.. dar nu erau asa de multe... Soc.... Zeci de saci.... cu de toate ...de unde rasareau??? Am crezut ca facusem o treaba buna??? In camara am gasit in spatele rafturilor tot fel de conserve si tigai pe care nu le vazusem niciodata cred...
 Socul a fost mare au urmat alti saci de gunoi, ne- am mutat in chirie pentru un an, apoi iar ne- am mutat in casa noastra cu mult mai multa usurinta. Au fost mai putine lucruri, mai putin stres si munca cu mutarea, mai multa liniste,  ai mult timp pentru ceea ce conteza: famioie, copii, pasiunile mele ( chiar daca una din pasiuni a ramas machiajul, am descoperit ca nu am nevoie de 20 de palete de farduri, 10 imi sunt deajuns :) si pent4u majoritatea par multe si deloc minimaliste dar daca imi aduc fericirea raman cu mine deoarece eu zic ca ma reprezinta si imi aduc fericirea.
      Ar fi mult mai multe de spus despre minimalism si a trai cu intentionalitate, a cumpara cu cap doar ceea ce chiar ai nevoie sau ceva ce aduce valoare casei tale, nu pentru ca e la reducere sau pentru ca se poarta sau pentru ca are si vecinul....
Sa consumam pentru a trai si nu sa traim pentru a consuma.
     
                                                                         Xoxo.

Un alt tip de blog, un alt fel de viaţă!!!

      Bloguri sunt multe şi fiecare îşi expune propriile păreri, acţiuni, pasiunile sau afacerile. Am găsit un blog care face acest lucru doar ca descrie un alt fel de viaţă. Chiar dacă cea care îl deţine este cunoscută, fiind o persoană publică, asta nu cred ca are legătură cu ceea ce e scris în blog. E primul blog care mi-a plăcut atât de tare încât sa mă facă să revin şi să îl recitesc deşi nu sunt adepta tuturor ideilor de acolo. De cum intri pe blogul Oliviei Ster, că acesta e blogul, te întâmpină o grafică deosebită din care Olivia o interpretează în variantă modernă pe Scufiţa Roşie, şi o dispunere drăguţă a rubricuţelor. Prima impresie fiind făcută te apuci să citeşti cîte ceva si te prinzi repede de limbajul de basm folosit de autoare precum şi de faptul că este un blog despre stilul de viaţa raw (crud).  Încep cu limbajul, care e inedit şi deşi uneori te lasă un pic confuz, dar cred că pentru foştii iubitori de poveşti şi fantezii crează dependenţă. Cuvinte alese şi reţete înmiresmate! Sau era invers..... cuvinte înmiresmate şi reţete alese.. nu ştiu dar cred ca acestea ar fii cuvintele cu care aş descrie blogul. Cât despre  stilul de viaţa raw, adică să mănânci doar vegetale şi seminţe în stare crudă, fără a fierbe sau prăji ceva, mie îmi pare cam extrem. Dar se pare, după sutele (Nu glumesc chiar sute!) de comentari că e chiar mai popular acest stil de viaţa decât aş fii putut eu ghici vreodată.  Există un întreg manifest al autoarei cu privire la decizia de a nu mânca care, şi nu pot să nu îi dau dreptate în multe puncte ale manifestului. Deşi presiunea socială mă face să mă reîntorc la carne după câteva săptămâni,  s-ar putea să ajung şi eu să renunţ de tot la ea ... cândva. Pâna aici armonie!  Dar ca să renunţ la brânzeturi şi lactate de tot... ar fii greu.. adică imposibil... adică nu vreau... chiar dacă aş putea... nuuuuu. Apoi vin legumele ce necesită gătire:  cartofii, mazărea, fasolea, orez.... cum să renunţ eu la ele... sunt bune...  vin din darul naturii şi mi se pare discriminare legomicolă... Pe lângă toate acestea trebuie să vorbim şi de preţ. La baza multor reţete stau nucile caju (sau alte tipuri de nuci) care costă 50 lei/ kg ceea ce nu este tocmai pentru populaţia de rând care are salarul minim pe economie sau poate în cazul fericit 1.000 sau maxim 1.500 lei salar. Să nu mai zic de untul de cacao care este 40 lei /250g când untul de masă cat B pe care îl iau eu este 5 sau 6 lei. (Cam mare diferenţa aici). Cu alte cuvinte e cam scump să trăieşti aşa sănatos! Trebuie să adaug că fiind vorba de un stil de viaţa nu doar un stil alimentar, trebuie să utilizezi şi produse de îngrijire gen:  săpun, şampon, detergenţi etc. care să nu conţină chimicale, aici aceiaşi diferenţă de preţ semnificativă. ...

            Acestea fiind spuse, nu cred să ajung pe aceste meleaguri crude şi piperate aş putea spune, dar în acelaşi timp nu pot să nu admir persoanele care şi-au luat acest angajament de la viaţa. Ele (aceste persoane) ar spune probabil Da, scump dar preţios la fel ca viaţa! .... Nu ştiu de fapt ce ar spune, sper să aflu, între timp voi continua cu de toate .... adică şi mazare, lactate, uneori carne (când aştia mă cheamă la un grătar şi eu din politeţe nu îi voi refuză, să nu zică că-s fiţoasă....) dar în acelaşi timp voi continua să citesc blogul Oliviei, poate chiar să îi încerc o reţetă sau două, şi chiar să monitorizez piaţa cu produse bio că poate mai scad preţurile, asta dacă nu vine iar criza.... Sunt încântată de găsirea acestui blog şi de lărgirea orizontului, că uite pentru unii oameni se poate şi aşa. Nu ştiu dacă acest  „aşa” e mai bine sau nu, asta e la latitudinea fiecăruia. Eu mă lupt să nu mai cumpăr Pepsi şi Cola şi mi se pare un pas extrem de important.... Ce o mai fi ... om mai vedea !!!! Pa-pa!!! (că doar rima aşa).