Bloguri sunt multe şi fiecare îşi expune propriile păreri, acţiuni, pasiunile sau afacerile. Am găsit un blog care face acest lucru doar ca descrie un alt fel de viaţă. Chiar dacă cea care îl deţine este cunoscută, fiind o persoană publică, asta nu cred ca are legătură cu ceea ce e scris în blog. E primul blog care mi-a plăcut atât de tare încât sa mă facă să revin şi să îl recitesc deşi nu sunt adepta tuturor ideilor de acolo. De cum intri pe blogul Oliviei Ster, că acesta e blogul, te întâmpină o grafică deosebită din care Olivia o interpretează în variantă modernă pe Scufiţa Roşie, şi o dispunere drăguţă a rubricuţelor. Prima impresie fiind făcută te apuci să citeşti cîte ceva si te prinzi repede de limbajul de basm folosit de autoare precum şi de faptul că este un blog despre stilul de viaţa raw (crud). Încep cu limbajul, care e inedit şi deşi uneori te lasă un pic confuz, dar cred că pentru foştii iubitori de poveşti şi fantezii crează dependenţă. Cuvinte alese şi reţete înmiresmate! Sau era invers..... cuvinte înmiresmate şi reţete alese.. nu ştiu dar cred ca acestea ar fii cuvintele cu care aş descrie blogul. Cât despre stilul de viaţa raw, adică să mănânci doar vegetale şi seminţe în stare crudă, fără a fierbe sau prăji ceva, mie îmi pare cam extrem. Dar se pare, după sutele (Nu glumesc chiar sute!) de comentari că e chiar mai popular acest stil de viaţa decât aş fii putut eu ghici vreodată. Există un întreg manifest al autoarei cu privire la decizia de a nu mânca care, şi nu pot să nu îi dau dreptate în multe puncte ale manifestului. Deşi presiunea socială mă face să mă reîntorc la carne după câteva săptămâni, s-ar putea să ajung şi eu să renunţ de tot la ea ... cândva. Pâna aici armonie! Dar ca să renunţ la brânzeturi şi lactate de tot... ar fii greu.. adică imposibil... adică nu vreau... chiar dacă aş putea... nuuuuu. Apoi vin legumele ce necesită gătire: cartofii, mazărea, fasolea, orez.... cum să renunţ eu la ele... sunt bune... vin din darul naturii şi mi se pare discriminare legomicolă... Pe lângă toate acestea trebuie să vorbim şi de preţ. La baza multor reţete stau nucile caju (sau alte tipuri de nuci) care costă 50 lei/ kg ceea ce nu este tocmai pentru populaţia de rând care are salarul minim pe economie sau poate în cazul fericit 1.000 sau maxim 1.500 lei salar. Să nu mai zic de untul de cacao care este 40 lei /250g când untul de masă cat B pe care îl iau eu este 5 sau 6 lei. (Cam mare diferenţa aici). Cu alte cuvinte e cam scump să trăieşti aşa sănatos! Trebuie să adaug că fiind vorba de un stil de viaţa nu doar un stil alimentar, trebuie să utilizezi şi produse de îngrijire gen: săpun, şampon, detergenţi etc. care să nu conţină chimicale, aici aceiaşi diferenţă de preţ semnificativă. ...
Acestea fiind spuse, nu cred să ajung pe aceste meleaguri crude şi piperate aş putea spune, dar în acelaşi timp nu pot să nu admir persoanele care şi-au luat acest angajament de la viaţa. Ele (aceste persoane) ar spune probabil Da, scump dar preţios la fel ca viaţa! .... Nu ştiu de fapt ce ar spune, sper să aflu, între timp voi continua cu de toate .... adică şi mazare, lactate, uneori carne (când aştia mă cheamă la un grătar şi eu din politeţe nu îi voi refuză, să nu zică că-s fiţoasă....) dar în acelaşi timp voi continua să citesc blogul Oliviei, poate chiar să îi încerc o reţetă sau două, şi chiar să monitorizez piaţa cu produse bio că poate mai scad preţurile, asta dacă nu vine iar criza.... Sunt încântată de găsirea acestui blog şi de lărgirea orizontului, că uite pentru unii oameni se poate şi aşa. Nu ştiu dacă acest „aşa” e mai bine sau nu, asta e la latitudinea fiecăruia. Eu mă lupt să nu mai cumpăr Pepsi şi Cola şi mi se pare un pas extrem de important.... Ce o mai fi ... om mai vedea !!!! Pa-pa!!! (că doar rima aşa).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu