Acesta e un post pe care vreau să îl scriu de mai bine de un an. Deoarece simt că deja am uitat multe amănunte nu mai e timp de pierdut, vreau să vă povestesc lucrurile care chiar dacă le-am ştiut m-au mirat sau la care nu m-am aşteptat. Deoarece majoritatea sunteţi cititoare m-am gândit că poate o să vreţi să ştiţi cum au trăit experienţa naşterii şi creşterii unui copil (dacă nu aţi trecut deja prin asta!). Trebuie să recunosc că nici cărţi nu prea am citit.. doar am spicuit două plus ceva site gen maternitate.ro sau copilul.ro. Să nu uitaţi că fiecare e diferit şi aceasta e doar experienţa mea.
Sau altfel spus:
18 lucruri pe care nu le- am ştiut despre sarcina, naştere şi maternitate
Sarcina
De când am aflat că sunt însărcinată am luat hotărârea să nu citesc forumurile şi poveştile de pe net deoarece sunt tot felul de poveşti unele scrise de persoane cu judecata total diferită decât a ta ca să nu spun de poveştile de groază pe care le poţi afla cu milioanele de lucruri care ar putea merge prost.. sau ce să faci sau ce să nu faci..... Aşa am hotărât că dacă am o întrebare să întreb medicul genicolog chiar dacă mi-e ruşine sau întrebarea pare prostească. Bineânţeles că m-am consultat cu două prietene bune care sunt oameni raţionali şi educaţi şi care mi-au povestit experienţele lor (una are doi copii, una doar unul la vremea aceea). Prin sarcină am trecut destul de uşor nu am avut nici greţuri, nici vărsături...
1. Ştiam că la final va fi mai greu mai ales că am pus pe mine 17 kg... nu pentru că aş fi avut pofte ci pentru că nu mi-am mai impus limite şi tot ce vedeam se mânca.. adică multe prăjituri şi patiserii...(mare greşeală!) Mai greu a fost cu dormitul.. cu cât mă apropiam de luana a noa cu atât era mai greu să mă ntorc de pe o parte pe alta şi mă treyeam în mijlocul nopţii ca un bolovan care nu se poate rostogoli.
2. Tot şocant a fost că a trebuit să îmi cumpăr o pereche nouă de botine (că era iarna) că picioarele nu îmi mai încăpeau în cele existente... erau unflate.... Am purtat nonstop tenişi că erau cu şiret şi puteau fi adaptaţi noilor dimensiuni, bine că a fost o iarnă uşoară şi nu a fost frig.
3. Am ajuns să apreciez colanţii deşi nu eram deloc adepta lor... la final a fost singurul lucru pe care îl purtam, am găsit nişte leggings groşi în Zara care aveau elastic în talie şi arătau ca nişte pantaloni... au fost o investiţie bună deaorece şi după naştere i-am purtat luni întregi.
Naşterea (naturală cu epidurală)
4. La declanşarea travaliului am tot aşteptat dopul gelatinos, dar acesta nu s-a arătat.. probabil o fi căzut prin toaletă.. Deci şocul a fost că eu credeam că dopul e lichid... dar defapt mi se rupsese apa
5. Am crezut că ruperea apei e ca şi cum ai face pe tine... dar defapt venea aşa de încet, câte un pic şi mi-am pus absorbant, plus că nu părea apă, adică nu era limpede era maronie... trebuia să citesc mai mult...
6. Travaliul începe gradat.. că te gândeşti că nu e chiar aşa de rău... faci un duş, te pregăteşti.. te gândeşti mereu dacă nu sunt cotracţii false, începi să le cronometreti... şi apoi Începe.... şi dăi şi crapă..
7. Chiar dacă ai parte de epidurală şi astfel ai parte de o mică pauză că nu mai ai dureri aşa de mari.. la fianl tot te lasă să te chinui.. să poţi împinge copilul....
8. Deşi suferi de numai, după o oră parcă nu ai fi trecut prin nimc (cel puţin eu... simţeam că totul e ok.)..Până la urmă e doar o noapte sau o zi de durere într-o viaţă de 32 de ani (sau câţi ai tu), deci nu e aşa de mare scofala... Eşti obosită dar uiţi durerea atât de repede că nu îţi vine să crezi.
9. Am crezut că dacă îmi pune copilul în braţe voi simţi acea conexiune imediat, dar nu a fost aşa am fost din nou şocată (după cum vedeţi mă tot şochez sau mai bine spus am fost o şocată). Eram atât de uimită, că mă tot gândeam " a mea eşti?", " nu îmi vine să cre că e copilul meu!" plus " semeni cu leit cu taică-tău" Conexiunea a venit gradat în decursul primei luni, nu a fost nimic instant.
10. După ce am născut mi-am mărit doza de anestezic şi eram aşa de happy zici că eram la o cafea cu doctoriţa, care aştepta să se elimine placenta şi îmi spuena ce va urma şi cum trebuie să mă îngrijesc. Excelent time! doar că a fost de scurtă durată
11. Alt şoc! Trebuie să te coasă (deobicei te taie.. am uitat partea asta.. la ce dureri ai tăiatul e nimica toată)
Şi cum te coase.. cu un ac cât andreaua bunicii.. GIGANTIC!... Şi deşi aveam anestezie tot l-a simţit la început.. Nici nu vrerau să mă gândesc cât doare pentru cele care nasc fără anestezie....
12. Urmează şocul sângelui. Toate ştim probabil ce înseamnă o menstruaţie abundentă dar asta e inundaţe. Plus că trebuie să te speli cu atenţie unde eşti cusută după fiecare utilizare a toaletei. Mersul la toaletă devine un film hororr / triller, mult sânge mult suspans... Eu am ascultat indicaţiile doctorului literă de lege.. am luat toate supozitoarele, cel cu glicerină, cel pentru hemoroizi, spălatul riguros dar gentil.etc. şi vindecarea a venit rapid la expenare eram bine, la primul control la 6 săptămâni eram excelent.
Materniatea (experienţele neaşteptate ale primului an)
13. Îţi spune lumea aşa în general că nu are timp de nimic sau chiar că "nu am timp nici să merg la toaletă" dar sincer în primele luni chiar nu aveam timp să merg nici la toaletă... duşul era ceva de lux. Copilul plânge, mănâncă şi trebuie schimbat.. şi o vrea doar pe mami.
14. Alăptarea. Aici cred că trebuia să fac un segment separat. E ca un rollercoster. Aştepţi să îţi vină laptele şi parcă nu mai vine în primele zile - te frustrezi; îţi vine laptele, ţi se umflă sânii şi dor; nu ştii să pui copilul bine la sân (chiar dacă ţi se arată) iar când reuşeşti te doare din nou... Pe scurt... la început alăptarea e dureroasă şi pieptul te doare şi burta dar e foarte benefic (ţi se contractă uterul şi îţi revine mai repede, să nu mai vorbim pentru copil) şi apoi devine ceva extraordinar.. să îţi hrăneşti copilul devine ceva frumos, relaxant şi minunat!
15. E greu la început că nu şti dacă faci bine sau ce mai poţi face pentru bebe... dar eu am avut regula.. dacă plânge o hrănesc apoi mai vedem... adică apoi o schimbăm, o legănăm..etc.
16. Când ţi se îmbolnăveşte copilul ţi se rupe sufletul în două.. suferi ca un câine.. E o suferinţă pe care nu am mai simţit-o niciodată. Să îl vezi bolnav şi să nu poţi să îl ajuţi e ceva de nedescris.. E şi tristeţe e şi suferinţă.
17. Deşi nu ai timp nici de duş, ai uitat de pasiunile tale Nu te interesează.. e ok... Nu te mai supără lucrurile acestea mărunte, dacă copilul e bine tu eşti super. Şoc, nu?! Treptat însă începi să îţi faci timp şi de tine şi de pasiuni gen blog, machiaje..etc.
18. Să devi mămică e atât de frumos că nu pot exprima în cuvine deşi deobicei mă pricep cu vocabularul. E cadoul cel mai frumos de la viaţa.. parcă toate celelalte bucurii pe care le-ai avut (termianrea facultate, jobul dorit, găsirea sufletului pereche) te-au pregătit pentru acest moment. Dacă mi-ar fis pus cineva poate nu aş i crezut dar acum că am trăitmă tot gândesc de ce nul-am făcut mai repede.. hahaha.. Defapt cred că e un copil înţelept care a aşteptat momentul cel mai potrivit din vieţile noastre.
Aş fi vrut să fac să fie rotund numărul .. adică să am 20 de aliniate dar asta e tot ce îmi mai amintesc deşi am senzaţia că au fost ş altele.. dacă mi le amintesc şi sunt de mare intensitate voi mai updata postul.
Dacă ai rezistat şi ai citit tot felicitări poţi acum lăsa un comment mai jos.
xx, Cosmina
Sau altfel spus:
18 lucruri pe care nu le- am ştiut despre sarcina, naştere şi maternitate
Sarcina
De când am aflat că sunt însărcinată am luat hotărârea să nu citesc forumurile şi poveştile de pe net deoarece sunt tot felul de poveşti unele scrise de persoane cu judecata total diferită decât a ta ca să nu spun de poveştile de groază pe care le poţi afla cu milioanele de lucruri care ar putea merge prost.. sau ce să faci sau ce să nu faci..... Aşa am hotărât că dacă am o întrebare să întreb medicul genicolog chiar dacă mi-e ruşine sau întrebarea pare prostească. Bineânţeles că m-am consultat cu două prietene bune care sunt oameni raţionali şi educaţi şi care mi-au povestit experienţele lor (una are doi copii, una doar unul la vremea aceea). Prin sarcină am trecut destul de uşor nu am avut nici greţuri, nici vărsături...
1. Ştiam că la final va fi mai greu mai ales că am pus pe mine 17 kg... nu pentru că aş fi avut pofte ci pentru că nu mi-am mai impus limite şi tot ce vedeam se mânca.. adică multe prăjituri şi patiserii...(mare greşeală!) Mai greu a fost cu dormitul.. cu cât mă apropiam de luana a noa cu atât era mai greu să mă ntorc de pe o parte pe alta şi mă treyeam în mijlocul nopţii ca un bolovan care nu se poate rostogoli.
2. Tot şocant a fost că a trebuit să îmi cumpăr o pereche nouă de botine (că era iarna) că picioarele nu îmi mai încăpeau în cele existente... erau unflate.... Am purtat nonstop tenişi că erau cu şiret şi puteau fi adaptaţi noilor dimensiuni, bine că a fost o iarnă uşoară şi nu a fost frig.
3. Am ajuns să apreciez colanţii deşi nu eram deloc adepta lor... la final a fost singurul lucru pe care îl purtam, am găsit nişte leggings groşi în Zara care aveau elastic în talie şi arătau ca nişte pantaloni... au fost o investiţie bună deaorece şi după naştere i-am purtat luni întregi.
Naşterea (naturală cu epidurală)
4. La declanşarea travaliului am tot aşteptat dopul gelatinos, dar acesta nu s-a arătat.. probabil o fi căzut prin toaletă.. Deci şocul a fost că eu credeam că dopul e lichid... dar defapt mi se rupsese apa
5. Am crezut că ruperea apei e ca şi cum ai face pe tine... dar defapt venea aşa de încet, câte un pic şi mi-am pus absorbant, plus că nu părea apă, adică nu era limpede era maronie... trebuia să citesc mai mult...
6. Travaliul începe gradat.. că te gândeşti că nu e chiar aşa de rău... faci un duş, te pregăteşti.. te gândeşti mereu dacă nu sunt cotracţii false, începi să le cronometreti... şi apoi Începe.... şi dăi şi crapă..
7. Chiar dacă ai parte de epidurală şi astfel ai parte de o mică pauză că nu mai ai dureri aşa de mari.. la fianl tot te lasă să te chinui.. să poţi împinge copilul....
8. Deşi suferi de numai, după o oră parcă nu ai fi trecut prin nimc (cel puţin eu... simţeam că totul e ok.)..Până la urmă e doar o noapte sau o zi de durere într-o viaţă de 32 de ani (sau câţi ai tu), deci nu e aşa de mare scofala... Eşti obosită dar uiţi durerea atât de repede că nu îţi vine să crezi.
9. Am crezut că dacă îmi pune copilul în braţe voi simţi acea conexiune imediat, dar nu a fost aşa am fost din nou şocată (după cum vedeţi mă tot şochez sau mai bine spus am fost o şocată). Eram atât de uimită, că mă tot gândeam " a mea eşti?", " nu îmi vine să cre că e copilul meu!" plus " semeni cu leit cu taică-tău" Conexiunea a venit gradat în decursul primei luni, nu a fost nimic instant.
10. După ce am născut mi-am mărit doza de anestezic şi eram aşa de happy zici că eram la o cafea cu doctoriţa, care aştepta să se elimine placenta şi îmi spuena ce va urma şi cum trebuie să mă îngrijesc. Excelent time! doar că a fost de scurtă durată
11. Alt şoc! Trebuie să te coasă (deobicei te taie.. am uitat partea asta.. la ce dureri ai tăiatul e nimica toată)
Şi cum te coase.. cu un ac cât andreaua bunicii.. GIGANTIC!... Şi deşi aveam anestezie tot l-a simţit la început.. Nici nu vrerau să mă gândesc cât doare pentru cele care nasc fără anestezie....
12. Urmează şocul sângelui. Toate ştim probabil ce înseamnă o menstruaţie abundentă dar asta e inundaţe. Plus că trebuie să te speli cu atenţie unde eşti cusută după fiecare utilizare a toaletei. Mersul la toaletă devine un film hororr / triller, mult sânge mult suspans... Eu am ascultat indicaţiile doctorului literă de lege.. am luat toate supozitoarele, cel cu glicerină, cel pentru hemoroizi, spălatul riguros dar gentil.etc. şi vindecarea a venit rapid la expenare eram bine, la primul control la 6 săptămâni eram excelent.
Materniatea (experienţele neaşteptate ale primului an)
13. Îţi spune lumea aşa în general că nu are timp de nimic sau chiar că "nu am timp nici să merg la toaletă" dar sincer în primele luni chiar nu aveam timp să merg nici la toaletă... duşul era ceva de lux. Copilul plânge, mănâncă şi trebuie schimbat.. şi o vrea doar pe mami.
14. Alăptarea. Aici cred că trebuia să fac un segment separat. E ca un rollercoster. Aştepţi să îţi vină laptele şi parcă nu mai vine în primele zile - te frustrezi; îţi vine laptele, ţi se umflă sânii şi dor; nu ştii să pui copilul bine la sân (chiar dacă ţi se arată) iar când reuşeşti te doare din nou... Pe scurt... la început alăptarea e dureroasă şi pieptul te doare şi burta dar e foarte benefic (ţi se contractă uterul şi îţi revine mai repede, să nu mai vorbim pentru copil) şi apoi devine ceva extraordinar.. să îţi hrăneşti copilul devine ceva frumos, relaxant şi minunat!
15. E greu la început că nu şti dacă faci bine sau ce mai poţi face pentru bebe... dar eu am avut regula.. dacă plânge o hrănesc apoi mai vedem... adică apoi o schimbăm, o legănăm..etc.
16. Când ţi se îmbolnăveşte copilul ţi se rupe sufletul în două.. suferi ca un câine.. E o suferinţă pe care nu am mai simţit-o niciodată. Să îl vezi bolnav şi să nu poţi să îl ajuţi e ceva de nedescris.. E şi tristeţe e şi suferinţă.
17. Deşi nu ai timp nici de duş, ai uitat de pasiunile tale Nu te interesează.. e ok... Nu te mai supără lucrurile acestea mărunte, dacă copilul e bine tu eşti super. Şoc, nu?! Treptat însă începi să îţi faci timp şi de tine şi de pasiuni gen blog, machiaje..etc.
18. Să devi mămică e atât de frumos că nu pot exprima în cuvine deşi deobicei mă pricep cu vocabularul. E cadoul cel mai frumos de la viaţa.. parcă toate celelalte bucurii pe care le-ai avut (termianrea facultate, jobul dorit, găsirea sufletului pereche) te-au pregătit pentru acest moment. Dacă mi-ar fis pus cineva poate nu aş i crezut dar acum că am trăitmă tot gândesc de ce nul-am făcut mai repede.. hahaha.. Defapt cred că e un copil înţelept care a aşteptat momentul cel mai potrivit din vieţile noastre.
Aş fi vrut să fac să fie rotund numărul .. adică să am 20 de aliniate dar asta e tot ce îmi mai amintesc deşi am senzaţia că au fost ş altele.. dacă mi le amintesc şi sunt de mare intensitate voi mai updata postul.
Dacă ai rezistat şi ai citit tot felicitări poţi acum lăsa un comment mai jos.
xx, Cosmina
Dragut articol!
RăspundețiȘtergereIubesc copii,iar cand spun ca ii iubesc ma face sa ma simt putin ciudat pentru ca a iubi este un cuvant prea mic pentru ceea ce simt eu pentru copii!
Nu am copii deocamdata,insa abea astept acel moment,numi pot imagina cat de frumos o sa fie!
Cat despre continutul postarii tale sunt la curent cu absolut tot! Am trait fiecare clipa din perioada sarcinii verisoarelor mele si am fost si bona o perioada foarte lunga de timp avand grija de copii intre 3 zile si 6 ani!
Sa speram ca o sa ma descurc si o sa fiu pregatita din toate puncrele de vedere cand o sa vina randul meu :D
Cu siguranta te vei bucura la momentul potrivit, mai ales ca esti bine informata si pregatita. Si eu am iubit copii mai ales ca o perioada am fost educatoare dar dupa cum spuneam mai sus nu prea am citit si multe lucruri m-au luat prin surprindere.
RăspundețiȘtergere